Author Archives: catalinstanciu

JDT

Category : Jurnal de tată

Într-o nu știu care seară îl văd pe Mihnea căzut pe gânduri.

  • Ce faci Mihnea? La ce te gândești?
  • Vreau să te desenez.
  • Cum vrei să mă faci?
  • Tati, tu ești în trei feluri.
  • Cum așa?!
  • Ești liniștit, foarte vesel și uneori nervos. Dar acum vreau să te desenez liniștit.

Îmi face chipul și-mi spune:

  • Vezi, așa ești tu când ești liniștit. (A desenat ceva ce părea un chip, destul de clar, dar din care se vedea liniștea)
  • Ai terminat?
    • După un timp îmi arată desenul.
  • Hai, spune-mi ce ai desenat?
  • Ești tu, ești liniștit și vesel.
  • Pe cine țin de mână?
  • Pe mine, iar în cealaltă mână ai cărți.
  • Vladimir unde este, cum de nu-i cu noi?
  • Este dincolo, doarme!

Probabil cel mai realist portret interior de care am avut parte vreodată. Iubesc linișteqa și veselia, dar apar uneori nori, uneori chiar răcoresc, nu doar fulgeră!
Apoi am căzut eu adânc pe gânduri.


Psihologul – tonomatul cu autoservire

Category : biografii , Brasov , Cabinet OEDIP

Mulți dintre oamenii pe care-i cunosc nu mă pot disocia de profesia mea, cea de psiholog. Se ajunge ca uneori, să-i fie atribuite psihologului valențe morale, etice care țin mai degrabă de sfera teologică, pastorală, preoțească. Conduita morală fiind cea care primează. Ajungi un portret moral, o oglindă în care cei mai mulți vor să-și vadă chipul prin chipul tău: ireproșabil moral, etic, cu soluții la toate, lipsit de stări sufletești, o stare zen perpetuă și impenetrabilă. Un adevărat tonomat de soluții. Tonomat cu autoservire. În fapt, se ascund de propia persoană.

A mai dat peste mine patima poeziei și a literaturii. Ăla îs! Vai mie, cu atât mai mult trebuie să fiu fără prihană în fața celor năpăstuiți de vicii și de probleme personale, în fața celor care nu au curajul să-și înfrunte demonii. Majoritatea au pretenția, în numele celor spuse, să ai disponibilitatea necondiționată de a-i asculta, de a contribui la bunăstarea lor.  Supra-omul psiholog. Veniți-vă în fire! Exemplu sunteți voi, autoatribuiți-vă roluri nu le proiectați asupra altora. Neața și bună trezire!

Vin și momente în care treci pe modulul silence și te ocupi de tine, la fel ca orice om. Fiecare prin modalitatea pe care o alege sau în care se simte confortabil și eficient. Asta cu riscul de a nu mai fi la același nivel în toate palierele vieții cotidiene, profesionale și sociale. Stai într-o stare de ușoară hibernare socială și civică pentru a coborî în Groapa Marianelor din propriul suflet. Mai ai de lucru în propria ogradă și odaie.

Ieșit la suprafață, scăpat cu bine, începi o altă treabă. Curățenia printre relațiile sociale, printre cei care au atitudinea amintită mai sus. 

Pax vobiscum!


JDT

Category : Jurnal de tată

În mașina, hai – hui, cu Mihnea și Vladimir. Norii erau agățați de capotă, întunecați și agitați:

  • Tati, zice Vladimir, cu vocea lui crudă, ce este în nori?
  • Norii sunt umpluți cu ploaie, îi răspunde repede Mihnea

  • Bă, da voi de unde știți lucrurilea astea, îi întreb. Eu nu v-am zis d-astea!

  • De la Bubu.

  • De la Bubu? Când ați vorbit voi despre nori cu Benito?

  • Când am fost la Zăvoi. Am vorbit și despre zăpadă …


Regele Șopârlă pe un Cub Ciobit!

Decembrie nu este despre iarnă
ci despre un cub ciobit
Nichita Stănescu

 
 
 
 
 
și
Jim Morrison
Regele Șopârlă

 
 
 
 
 

 
 


Poveste cu alcoolmetru

Acum câteva nopți, trecut bine de ora două, mă întorceam de la un bal caritabil, fiind însoțit de doi prieteni. Am trecut pe sub Poarta Șchei pentru a-l lăsa cât mai aproape pe unul dintre ei. Apoi, ne-am văzut de drum.
După câteva învârtiri de roți ne oprește poliția. Era razie. Mi s-a mai întâmplat de multe ori, diferența era că acum băusem 50 de Garrone și vreo 150 de ml de vin roșu. E drept, trecuseră cel puțin 6 ore peste cele două pahare, o gustare amplă și o friptură bine făcută.
Îi dau omului actele cerute. Totul ok. Alcoolmetru era mai bine de jumătate iscoditor prin geamul deschis. Aproape ca simțeam duhoarea betivilor dinaintea mea.

  • Ați consumat băuturi alcoolice?, zice polițistul cât se poate de serios
  • Nu, îi arunc o privire în care se putea citi tot afrontul pe care domnul polițist mi l-a adus
  • Mă scuzați, puteți să mergeți. (Aparatul de măsurat alcoolul se retrage ca un șarpe veninos ce și-a ratat de puțin prada și s-a așezat din nou la pândă) Noapte bună!
  • Mulțumesc, noapte bună!

646x404


Ploaia de trei sute de zile

Miercuri, 15 noiembrie 2017, începând cu ora 17.00,
la Librăria „Șt.O. Iosif” din Brașov, 
Gabriel Chifu,
proaspăt desemnat „Scriitorul anului”
la gala omonimă de la Iași,
fi prezent în fața publicului brașovean cu romanul „Ploaia de trei sute de zile”. Cartea va fi prezentată de Sorin Lavric și Daniel Cristea-Enache.

 

„Romanul distopic al lui Gabriel Chifu nu anunță o simplă eșuare fizică a unui loc lipsit de moralitate și civism, ci și o eșuare a unui tip de scriitură, a unui canon, a unui vulgar și stricat transumanism și biografism literar fără repere, fără ancore.
Deși evidente rădăcinile sud-americane ale compoziției, temei și facturii realist-magice a desfășurărilor livrești, romanul Ploaia de trei sute de zile al lui Gabriel Chifu este o autentică și viguroasă operă, un amestec de stiluri și voci, un controlat și bine dirijat întreg ficțional care avansează erodând false convingeri, false canoane și tare sociale. O carte care va rămâne.” (Adrian Lesenciuc, Libris, nr.3/2017)

JDT – Cale întoarsă

Category : Jurnal de tată

La o plimbare cu mașina, doar noi băieții pe un drum din dale de beton, dar sub cupole de crengi și frunze pătate.
După o vreme, întorc mașina și fac drum întors spre casă. După un minut, îl aud pe Vladimir:

  • Mihnea, vezi, acum eu sunt pe partea ta, iar tu pe partea mea. Vezi .. 🙂

Foto – de undeva de pe net 🙂

 


Lansare de carte: „Orbi” de Petronela Rotar

CenaKLUb Tiuk 
vă invită la lansarea romanului Orbi de Petronela Rotar.
Lectură, prezentare, dialog, discuţii.
Invitați speciali: Anca Zaharia & Cătălin Stanciu
Moderator: Mihail Vakulovski
Marți, 7 noiembrie 2017, ora 18.00, Tipografia
Intrare liberă

22550020_1671318452902304_3944024798519831781_n


Strada Sforii din Brașov

Strada este ca un fir (denumirea germană asta înseamnă, „Fadengasse”) ușor serpuitor, cu mici adâncituri și urcușuri ce se strecoară pe o distanță de 83 de metri printre case pastelat colorate cu ziduri de peste 3 metri. Are o lățime ce variază între 111 și 135 cm.
Am așteptat minute bune până când am reușit să prind străduța neînghesuită sau porțiuni unde puteai respira pentru a face câteva fotografii. Pe sfoară se desfășurau nu acrobați, echilibriști ci șiruri de turiști din diverse colțuri ale lumii: francezi, italieni, spanioli, ruși, japonezi etc. Sau, mai curând, erau ca niște mărgele scăpate pe jos și care saltă vioi pe pavaj. Din când în când, câte un brașovean venind de la muncă, de la cumpărături sau care-ncotro, pășea apăsat, cu privirea în jos, își făcea loc aproape absent. „Puterea obișnuinței, mi-am zis – cât de ușor ne obișnuim cu frumosul din jurul nostru și nu ne mai bucurăm de el”. Totul în contrast cu puhoiul de turiști ce stăteau la coadă pentru fotografii sau să străbată ulița. Peste capetele turiștilor se ridica triumfător, din când în când, câte un selfie stick – noua jucărie a tinerilor călători.
Strada Sforii este cea mai îngustă stradă din Cetatea Brașovului și din Europa de Est. Dacă Biserica Neagră este cel mai impunător edificiu religios în stil gotic până la Viena, unicitatea acestei străzi se întinde până în Reutlingen, Germania, unde Spreuerhofstraße este mai îngustă decât ulița burgului transilvănean.
strada-sforii-14319
Scurt istoric
Străduța îngustă ce leagă strada Poarta Șchei de strada Cerbului este atestată documentar în secolul XVII când era un coridor de trecere pentru pompieri. Dintr-un rol pragmatic, astăzi strada are un iz boem, romantic fiind unul dintre locurile preferate ale îndrăgostiților, dar și ale fotografilor. Mai ales noaptea, când strada e pustie sau bântuită doar de propriul trecut, se creează un cadru perfect pentru fotografie.
Strada azi
În 1998, dintr-o inițiativă privată, ulița a cunoscut o primă reabilitare. Fostul sportiv brașovean Dan Oprea a obținut o finanțare de 8.000 de dolari din partea Fundaţiei regelului Boudain, din Belgia, prin care a demarat primele lucrări de redare a vechii înfățisări. În 2003 municipalitatea a repus strada în circuitul turistic după ce a refăcut pavajul cubic, iluminatul și pereții. Lămpașele sunt copia celor care luminau strada acum 100 de ani.
Astfel, strada Sforii, a devenit unul dintre cele mai fermecătoare spații ale Brașovului.

Când veniți în Brașov și mergeți pe strada Sforii, am o rugăminte: nu vă cățărați pe pereții înguști pentru o fotografie acrobată. Dacă ulița e intimă și sfioasă, fiți în ton cu ea. Bucurați-vă de strada Sforii!
Articolul a fost scris pentru merg.in și se regăsește integral aici


CenaKLUB Tiuk 90 cu Nora Iuga & Angela Baciu

CenaKLUb Tiuk (90)
vă invită la o întîlnire cu Nora Iuga,
care vine cu noile sale cărți:
”Mai drăguț decît Dostoievski” (Nora Iuga, Angela Baciu, Polirom) & ”Blogstory” (CDPL).
Invitați speciali: Angela Baciu & Robert Gabriel Elekes
Librăria Humanitas Brașov, 27 octombrie, ora 18


„Blogstory” de Nora Iuga este jurnalul de scriitor, expus direct pe blog (noraiuga.wordpress.com) – ba filmat, ba scris. E un experiment pe care i l-a propus un cristian, unul din cei doi editori de la Casa de Pariuri Literare, unde a apărut cartea asta minunată de memorialistică. Blogul a fost început cu cîteva zile înainte ca Nora Iuga să împlinească 79 de ani şi a fost încheiat în iulie 2011, cînd scriitoarea trecuse de 80 şi deja începuse munca la cartea asta. Mi-au plăcut întotdeauna cărţile de interviuri şi de memorii, aşa că am citit „Blogstory” într-o singură zi, fără pauze (asta şi datorită simpatiei pe care o simt faţă de Nora Iuga, fireşte).
Acest jurnal live, la vedere, are cîteva nivele: ideatic, unde Nora Iuga gîndeşte în scris despre una şi alta, în general chestii literare şi existenţiale, dar nu numai; epistolar şi portretistic (absolut impresionant portretul Marianei Marin din ianuarie 2010); literar (poezii, interviuri…), şi nu în ultimul rînd e un jurnal de călătorie – mai mult literară, fiind vorba mai ales de drumuri prin ţară şi străinătate spre şi dinspre lecturi publice şi lansări de carte. Pe mine nu m-a mirat deloc că Nora Iuga are o viziune atît de tinerească, vivace şi dezinhibată asupra lumii şi a literaturii, dar cititorul care abia acum o descoperă pe poeta şi prozatoarea Nora Iuga va avea multe surprize plăcute citind jurnalul (şi-i îndemn să nu se oprească aici). Scrisorile sînt şi pentru oameni vii (bine, în primul rînd sînt pentru sufletul autoarei şi pentru noi, cititorii ei), cu care Nora Iuga are chef să comunice aşa, dar şi pentru oameni care nu mai sînt printre noi şi chiar personaje de carte sau nume pe care le-a citit undeva pe-o piatră de mormînt (cum e Costas-ul lui Soviany, de exemplu). Unele scrisori au şi răspuns (Angela Marinescu, Mircea Horia Simionescu), altele sînt foarte interesante şi fără un răspuns, scrisori pentru Nino, soţul ei decedat, Octavian Soviany, C. Abăluţă, Ion Es. Pop, Mircea Ivănescu, C. Stan, Ales, George Călinescu (care i-a fost, ca şi Vianu, profesor: „La acele cursuri te vedeam mai întîi după voce, care răsuna de la capătul culoarului, pe urmă apăreai în pragul uşii, scund, cu burtă, cu părul vîlvoi, cu ochii foarte apropiaţi, semănai cu un clovn”), Dan Constantinescu, Vintilă Ivănceanu, Raskolnikov, Gheorghe Grigurcu, Henry Wald, domnul K., Tudor Ţopa, regelui.
Un experiment foarte interesant, un jurnal al unei scriitoare şi traducătoare foarte importante, tot mai apreciată şi acasă, în România, nu numai în Germania, unde a locuit şi a scris multă vreme. Lectură plăcută!

Mihail Vakulovski
 


BLOG

Program

0737679677
Luni - Vineri:
16,30 - 21,30

Newsletter

Abonează-te și fii în permanentă legătură cu noi: