Nichita și Cioran

Nichita și Cioran

Nichita și Cioran
nu au mormânte și nici zile de naștere.



Cine suntem?!

”Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi. În măsura în care îți aduci aminte lucruri care te justifică, nu ai nimic de regretat. Când ți-aduci aminte defecțiuni, pe ele oricum nu le mai poți repara. Aș minți să spun că nu regret nimic. Dar iarăși aș minți dacă aș spune că regret ceva.” (Nichita Stănescu)

1175344_529649430448647_635107275_n2-600x250


31 martie 1933 s-a născut Nichita Stănescu

Confesiune
De ce să stea îngerul cu aripile la gură
înghesuit şi plângând în capul meu
mai bine spargeţi-mi ţeasta
murindu-mă, să zboare din sinele meu
El să-şi desfacă, plăpând
aripile când încearcă să zboare
eliberat de coaja de piele de oase
a fiinţei mele când moare
să trăiască zburând,
să mor murind.





Nichita Stănescu – Necuvintele

De fiecare dată când îl citesc pe Nichita am mereu şi mereu aceiaşi convingere că nimeni nu mai poate scrie nimic care să merite cu adevărat a fi citit

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu suind ca
seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur
El
un om singur


BLOG

Program

0737679677
Luni - Vineri:
16,30 - 21,30

Newsletter

Abonează-te și fii în permanentă legătură cu noi: