”Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi. În măsura în care îți aduci aminte lucruri care te justifică, nu ai nimic de regretat. Când ți-aduci aminte defecțiuni, pe ele oricum nu le mai poți repara. Aș minți să spun că nu regret nimic. Dar iarăși aș minți dacă aș spune că regret ceva.” (Nichita Stănescu)
Trecutul și regretele merg de mâină. E mai greu cu umbrele. Cu fricile. Ele merg cu noi în prezent și viitor. Amintirile?! Amintirile sunt mici fericiri. Să avem cât mai multe. Frumoase.
Asa sa fie! 🙂