Zăvoi -1756 și 1763 – Harta Iosefină

Zăvoi -1756 și 1763 – Harta Iosefină

Josephinische_Landaufnahme_pg232Despre Harta Iosefină
Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme), denumită și „Prima ridicare topografică”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic. Cele 3589 planșe inițiale, desenate și colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secțiuni. Au fost denumite după Iosif al II-lea, împărat romano-german. În prezent sunt păstrate în Arhiva de război (Kriegsarchiv) a Arhivelor de stat ale Austriei.

Istoric

Realizarea hărților a avut o motivație militară. În timpul Războiul de Șapte Ani, dus între 1756 și 1763, trupele austriece au simțit acut lipsa unor hărți precise. Ca urmare feldmareșalul Daun i-a propus suveranei Maria Theresia, în 1764, să ordone ofițerilor din Statul Major General să cartografieze unitar toate țările componente ale Imperiului. Până la această dată, realizarea hărților era atribuțiunea proprietarilor funciari, care comandau hărți ale proprietăților lor. În data de 13 mai 1764, după ce a primit încuviițarea suveranei, Consiliul de război (Hofkriegsrat) a dat ordinele de începere a primei ridicări topografice generale. Lucrările au început în Boemia și Moravia.
Ridicarea topografică iozefină, începută sub domnia Mariei Theresia, a fost terminată sub cea a lui Iosif al II-lea, Împărat romano-german. Hărțile erau desenate de mână și erau făcute la scara de 1 țol vienez : 400 klafteri vienezi (ceea ce corespunde aproximativ cu scara de 1:28.800). Variațiile de altitudine erau redate prin hașuri și nu prin curbe de nivel.
Având la bază aceste ridicări topografice, s-au confecționat hărți la scara de aproximativ 1:115.200. Și acest set este considerat ca fiind parte din Josephinische Landesaufnahme.
Nu s-a făcut ridicarea topografică în Tirol, deoarece exista deja lucrarea cartografică Atlas Tyrolensis, realizată de cartografii Anich și Blasius Hueber în anul 1774, la scara de 1:103.800.
În final, ridicarea topografică iozefină a avut ca rezultat peste 4000 de planșe, realizate în perioada 1764 – 1785. O parte din ele reprezintă Transilvania. Ulterior, până în 1806, s-au realizat și alte planșe cu teritoriile din sud-vestul Germaniei, porțiuni mici din ElvețiaFranța și Veneția.
Inițial, setul de hărți a existat în numai două exemplare, unul pentru împărat și celălalt pentru conducerea militară. Ambele au fost ținute secrete.
În funcție de talentul celor care le-au realizat, planșele diferă calitativ, atât grafic cât și tehnic. Neavând o bază de măsurare comună (triangulație), planșele nu pot fi asamblate într-o hartă mare.
În 1807, au fost înlocuite prin ridicarea topografică realizată în timpul lui Francisc I al Austriei , denumită „Ridicarea topografică franciscană” (Franziszeische Landesaufnahme).
Mai multe citiți aici



Despre ZAVOI – satul meu natal

Category : personal , Zăvoi

Matesti (Maczesd) este denumirea veche a satului. Schimbat in anii 60 in Zavoi.

Zavoi este un sat mic asezat pe malul stang al unui raulet ce curge spumegand printre bolovanii albli. Oriunde privesti, esti inconjurat de munti!

Se pomeneste din timpuri vechi ca fiind proprietate a unor familii nobile romane.

In anul 1453 impreuna cu multe alte sate ce tineau de cetatea Devei –  era proprietatea lui Ioan Huniadei. In 1496 intre martorii produsi de catre familia Furka de Keresztur pentru castigarea posesiunilor Keresztur si Boos, se afla si un Bunye (Bunea) de Maczesd. In 1517 Iona Zapola fiind din Hateg numeste pe Sztancsul (Stanciul) de Maczesd ca impreuna cu alti patru nobili romani sa faca impartirea de avere intre Candea fiul Popii Vlad (Ladislaus) din Serel si intre fratii sai.

Familia Stanciu mai exista si azi (numai ca unul rataceste prin Brasov 🙂  ) ca cea mai de frunte in comuna si curat romaneasca.

Tot un Stanciul din Matesti a fost trimis in anul 1514 de catre Ioan Zapolya Craiul Ardealului, ca impreuna cu trimisii Voievodului Muntean Basarab sa regleze hotarul dintre cele doua tari. Puscariu pune aceasta treaba in anul 1940, dar greseste caci trebuie pusa in 1514 anul scris in actul publicat de  Iorga (Studii si documente V), care se consuma in timpul domniei lui Ioan Zapolya ca Voievod al Ardealului (a fost numit in anul 1510) si  al lui Basarab Voievod al IV. Numit de Neagoae care a domnit in anii 1512 – 1521. Au fost mai multe familii nobile in Matesti ca Iari sau Iar (Iarul a fost in Salasul de Sus) si Mihonea si cateva familii granitaresti. Ca nobili si graniceri matestenii au avut teritorii estinse in muntii Retezat inspre Jiu, acum pierdute in mare parte prin segregare. Familia cea mai bogata din Matesti, maghiarizata sub numele de Maczesdi, s-a stins la capatul veacului al XVII – lea si averea ei a trecut la mai multi descendenti din linia feminina. Denumirea veche a satului se trage de la aceasta familie

In 1733 erau in Matesti 33 familii cu biserica si doi preoti, iar in 1759 numarau 1 de suflete dar fara preot, iar in anul 1765 cand se pune cafilie la Parosi. In specificatia din anul 1773 e pus ca sat granitaresc fiind preot Popa Antonie, cantor Iosif Candres (Kenderes) si clopotar Iosif Iari. Acest din urma arata ca familia Iari era romana si nu maghiara si romanizata mai tarziu.

Pe la anul 1782 si aceasta comuna a fost tulburata de agitatia neunitilor si in 1795 preotul de atunci declara ca voieste sa ramana neunit. Se vede insa ca iar s-au intors caci in 1811 erau in Matesti 304 suflete. In 1900 dupa conscriptia oficiala ar fi romani-uniti 205 si neuniti 50, 6 romano catolici, 12 reformait, 6 israelieni, iar dupa documente romanesti, in evidenta apar, 218 gr-catolici, 16 gr-ortodoxi, 2 romano –catolici, 6 reformati si 8 israeliti

Biserica s-a zidit in anul 1845, iar atunci s-a mai reparat de multe ori si acum e in stare buna, fiind renovata in cursul anilor 2006-2007, dar prea mica. Casa parohiala nu a avut pana in anul 1905 cand s-a cumparat una, mai ales prin staruinta curatorului Stefan Stanciu ca sa poata avea preot local. In monentul de fata, nu exista casa parohiala!

Preotii.

In anul 1733 Popa Lascu si Popa Farcas apoi pana pe la 1788 cand era un Popa Ianas Cornea, nu a fost preot local. Dupa aceea insa s-a administrat prin preotii vecini Stefan Georghita din Salasul de Jos (sau Inferior, cum era numit pana in anii 60) Nicolae Pop sau Popovici din Rau – Alb.

In 1838 Farcas Rosca.

In anii 1840 – 1849 Ioan Lazar

Din 1849 – 1876 Stefan Rosca, dupa moartea caruia iarasi a ramas satul fara preot, fiind administrat pe rand de catra Mihail Pop din Paros – Pestera, 1876 – 1883;

Intre 1834 – 1896.

In anul 1905 a fost hirotonit preotul Ioan Danesc.

Satul a avut scoala  in comun cu Parosi  si Pestera prin anul 1864, mai tarziu s-a infiintat scoala, gradinita dar in scurta vreme a incetat iar copiii trimisi la scoala din Salasu de Sus. Dupa anii 1945, au oscilat perioade in care a existat gradinita si clasele primare. Astazi, majoritatea elevilor de scoala primara sau gimnaziala, urmeaza cursurile scolilor de la Salasu de Sus, Baiesti sau Hateg.

…cautarile mele s-au oprit in jurul anului 1910! Voi veni cu completari ulterioare, cand voi cerceta documente si arhive din ultima suta de ani..


BLOG

Program

0737679677
Luni - Vineri:
16,30 - 21,30

Newsletter

Abonează-te și fii în permanentă legătură cu noi: