Mihai Tatu, sociolog și puternic activist social – nu socialist – prin Asociația Visum dar și politic spune despre cartea mea Deliruri apărută în 2017 la editura Eikon.
„Deliruri, de la poezie
Scriu despre poezia lui Cătălin Stanciu sau poate chiar despre el, dar nu-mi e clar încă, pentru că nu mi-e clară poezia. N-am știut niciodată ce să fac cu poezia sau ce să zic despre poezie. Cred că sunt poemofob dacă stau să mă gândesc.
Îmi aduc aminte de când eram mic că mă puneau oamenii mari să le recit o poezie și uram lucrul ăsta. Îmi aduc aminte de profii de română (tot oameni mari), care ziceau că poezia trebuie să aibă rimă și nu știu ce fel de vers și că poetul vrea să spună, în versurile sale, ceva ce profii îl transmitea ca adevăr absolut. După ceva timp de poemofobie pot să le spun acestor oameni mari să nu mai omoare poezia, poezia nu este despre adevăruri, poezia e un pretext de a căuta, de a experimenta, de a comunica.
Ca să mă vindec, parțial măcar, am avut nevoie de Tiuk. Mulțam CenaKlub Tiuk și Mihail Vakulovski.
Volumul său de poezie, „Deliruri”, este rezultatul unui proces de distilare al cotidinianului și al mentalului. Este un set de semne de subiectivisim, de tipare, de introspecție, de confuzie, necesar atât psihologului și sociologului, cât mai ales omului pornit în lungul drum al vieții pentru a nu merge pe întuneric, pentru a evita accidentele în curbele periculoase. Îți arată pericolul nebuniei, discriminarea, homofobia, tipare sociale, în timp ce explorează iubirea, familia, relațiile, divinul.
Cătălin Stanciu în volumul Deliruri
5
Atunci când facem sex
scotocim în creierul celuilalt
în istoria sa personală,
deschidem cutia Pandorei
și ne răzbunăm pe toate femeile
pe care nu le-am putut iubi
până la capăt.
12
Îmi vine să-mi fac zilele de nesuportat
să-mi fie mai ușoară
așteptarea
și întoarcerea
în inconștient”
Articol integral poate fi citit pe site-ul Asociației Visum.