Strabat usor stresat drumul lung spre Maramures! Ma gandesc la Pintea ca la Nichita, ma regasesc in ei fara sa ma caut!
Drumul ma apasa aruncat in propriile ganduri. Zambesc….Oameni placuti ma inconjoara si grija necunoscutului se pierde intre maini calduroase.
Pana la Targu Mures, Tarnavele freamata ca un vin negru, necules la timp!
Ne apropiem de Reghin si ma gandesc la un tinut cu oameni aspri, dar primitori si veseli. Mereu m-am gandit la maramureseni ca la hedonisti…bucurosi de viata si pe viata. Horinca, lichioarea veseliei.
In autocar atmosfera inca nu respira a prietenie! Nu-i nimic, barierele se vor rupe curand, in apa sarata a ocnei.
Casele din barne nelucrate, dar trudite, poarta gravate motive folclorice. Par sterne, neadancite in suflete! Sa se fii pierdut si Tara Maramuresului in inganfarea postmoderna si lipsita de taina? Nu stiu care mai este legatura cu transcendentul, doar urme zgrijelite pe peretii caselor amintesc de elemetele ancestrale. Pe usiorii casei mai sta Domnul cu traista plina de iertare?
Urmam calea Somesului, cu paduri de foioase ce incearca sa prinda viata printre razele palide ale soarelui avar ce nu se incumeta sa daruiasca caldura peste pamantul tarziu dezvelit de zapada!
NU…nu trebuia sa vad asta! O casa taraneasca, de lemn, cu geamuri albe termopan..! Case de lemn acoperite cu placi de azbociment!!!!!! Infiorator! Nu intamplator in autocar se aud manele!
Trecem pe langa casa memoriala Rebreanu…nicio poveste. Nu e loc de popas!
Autocarul incetineste si aud un nechezat, dar nici urma de El Zorab! Trecem cu nepasare pe langa locul plin de farmec al lui Cosbuc! Noi doar vrem pamant, pentru vile butucanoase, nu pentru camine. In fine, nu acel pamant atins de trecut, atins de noi prin talpile strabunilor..acum e strivit si calcat in picioare de talpi urat mirositoare.
Casele de lemn agatate de verdele crud al dealurilor imi readuc speranta ca nu se pierde chiar totul, ca samburele ramane ca samanta va incolti.
Drum ingrozitor, tremurul rotilor pe soseaua crunta…
Adorm asteptand sa ajungem in Ocna Sugatag, astept sa vedem Cimitirul vesel….
Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.