Interviu 1

Articol preluat integral de pe site-ul www.viitorulromaniei.ro

Interviu luat de către Andrei Crăciun

Cătălin Stanciu, poet: ”Poetul rafinează viața de zi cu zi și permite visării să-și facă loc într-o lume concretă”

22-05-2019 – Viitorul Romaniei

Un interviu cu poetul brașovean Cătălin Stanciu, care este și psiholog clinician și psihoterapeut.

Andrei Crăciun

Cătălin Stanciu, poet mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?
Îmi place cum sună poet. În spațiul cultural brașovean, invitat fiind destul de des să vorbesc la diferete lansări de carte, se tinde să fiu considerat ca având o înclinație spre critica literară de întâmpinare. Sper să nu mi se întâmple răul acesta, așa că poet, sună mai aproape de sufletul meu. Poetul este doar o subpersonalitate a ceea ce sunt și conviețuiește cu celelalte subpersonalități sau roluri cum sunt cunoscute în științele socioumane. Poetul rafinează viața de zi cu zi și permite visării să-și facă loc într-o lume concretă și nu mereu dezirabilă. Un poet în zilele noastre nu-și permite să trăiască în afara epocii sale, ca odinioară, ar fi o mare nesăbuință. Epoca romantică este apusă, acum poeții sunt oameni din agora.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim cărți de poezie de Cătălin Stanciu – ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?
Mai degrabă cărțile mele se găsesc în librăriile online, de la Libris și Humanitas până la emag. Cea mai recentă carte a mea „Drag-o-Stea” apărută în februarie 2019 la editura Libris se poate cumpără în Brașov de la Librăria „Șt. O. Iosif” și de pe siteul libris.ro. Pe coperta 4 a cărții stă scris că „Drag-o-Stea este cartea asumării depline a iubirii, cu tot ceea ce implică, cu liniște, blândețe, stări de transă dar și pâlcuri de ruperi. Iubirea nu este obiectualizată și rămâne dincolo de prezența sau absența persoanei iubite. Dragostea este energia vitală a vieții, este un proces de vindecare în doi.” Cartea precedentă de poezie „Deliruri” apărută la finele anului 2017 se găsește în librăriile brașovene dar și pe site-ul editurii Eikon. A fost de găsit și-n alte librării din țară, dar nu mai prea știu nimic de soarta ei dincolo de Brașov. Nu sunt un părinte bun ori își vede liniștită de viața ei dincolo de mine. Am început să scriu dintr-un fior adolescentin de care, uneori mi-e dor, ca și cum frământările sunt parte din mine. Sunt psiholog clinician și psihoterapeut iar asta îmi influențează scrisul și mi-a schimbat radical viața.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește un poet a timpului nostru?
Nu prea mă mai vizitează gândul ăsta optimist că s-ar putea trăi din poezie. Am sentimentul că după cartea de poezie „Drag-O-Stea” mă voi orienta spre proză, însă lăsând deschisă emisfera dreaptă daimonului poeziei. Ca să trăiești din poezie este necesar să crezi că se poate și să crezi în talentul tău, că vibrația ta poetică va atinge și va fi conținută, integrată de mulți oameni. Un management cultural isteț care să îmbine talentul cu nevoia comercială este greu de construit pe un filon al poeziei. Dar nu imposibil, nu suntem singuri cu visele noastre. Editurile mari nu se orientează decât în spații restrânse spre poezie pentru că nu se vinde foarte bine, decât cu nici excepții. Trăiesc din psihologie, nu din angoasele celorlați ci din capacitatea lor de vindecare. Chiar dacă sunt un însoțitor al suferinței și al durerii ținta este adevărul și lumina din vieților celor care mă cheamă în călătoria asta fascinantă a regăsirii de sine și a vieții deplin asumate.

Țara. Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Te interesează?
Îmi place să trăiesc în România, chiar dacă abia aștept ieșirile afară. De foarte mulți ani nu mai citesc presa politică ori economică, iar din 2002, de când lucrez ca psiholog, nu am mai văzut un buletin de știri. Este o măsură de igienă mentală. Nu prea știu ce se întâmplă în țară. Am trăit mereu cu sentimentul că destinul meu nu are de a face cu un teritoriu delimitat de granițe, că nu depind de ceea ce este în jurul meu ci doar de ceea ce se adăpostește ori se tumultă în interiorul meu. Pare mai degrabă să fiu un ignorant dar eu știu că sunt doar așezat în țara mea și mă bucur de spațiul ăsta așa cum îl percep eu cu mirosul și gustul ei.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă?
Am fost tentat acum 20 de ani să emigrez, dar nu am făcut-o și nici nu mă văd făcând-o acum. Nu mai am chef să o iau de la capăt și nici nu am motive. Sunt împăcat cu țara mea și cu ceea ce pot să fac în ea, nu zic ce să fac eu pentru România ca e de un snobism și o ipocrizie feroce. Mă bucură suficient de mult călătoriile prin alte țări și culturi pentru a mă întoarce acasă. Trăiesc cea mai bună și fericită perioadă a vieții mele, nu mă văd acum desprins dintr-un „aici și acum” pe care-l respir în România.

Implicare civică. Este Cătălin implicat civic? Merge la vot? Protestează? Cum își manifestă cetățenia?
Am mers la vot la toate alegerile, de când am primit acest drept, mereu cu aceiași orientare de dreapta. Când ceva prinde miros urât mă interesez și iau o decizie, așa cum a fost la al doilea referendum pentru debarcarea lui Băsescu și mai ales la ultimul referendum. La ambele nu m-am prezentat la vot și asta nu-mi afectează conștiința civică. Am protestat și voi protesta ori de câte ori cred că lucrurile o iau razna, așa cum a fost după Colectiv sau cu legile justiției și o voi face ori de câte ori conștiența și conștiința mea mi-o va cere. În rest, nu sunt un militant civic ardent poate și pentru faptul că microuniversurile pe care le cunosc psihologic îmi par mai importante decât un sistem politic și civic. Oricum, dacă ar fi să vorbim de o schimbare, întotdeauna ea începe subiectiv, la nivel de emoție, apoi trece în conștientul individual. Până să ajungă la un conștient colectiv străbate nenumărate conștiințe, mai mult sau mai puțin, de sine stătătoare.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, un pupuriu (cum greșit, dar just se spune) de versuri, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?
Este o literatură dinamică, vie, mișcătoare, potentă și virilă. Se duc și lupte pe care eu nu le înțeleg, dar pe care le observ din moment ce le aduc în discuție. Mulți dintre poeții tineri au o poezie orientată spre interior, o poezie introvertă, de autoanaliză, dar nu una blândă și îngăduitoare, ci una violentă. Se scrie bine, cu vână și forță. Îmi place poezia feminină pentru că este mai curajoasă, cu autodezvăluiri și priviri crude și tăioase în cotidian. Aș aminti trei tinere poete: Anastasia Palii, o basarabeancă a căror metafore vor scrie adânc în literatura noastră, Anastasia Tache cu o poezie delicată dar cu fibră și Anca Zaharia o brașoveancă, prin adopție, la fel ca Anastasia Tache, printr-o poezie a cotitianului crâncen. I-aș aminti și pe Savu Popa, cu poezia sa solidă, pe Marcel Vișa cu linii fusion între modern și poezia domoală a simboliștilor și pe Raul Bribete cu esențele sale mistice și ontologice puternice. Este cu neputință, ca iubitor de poezie, să nu te bucuri de o astfel de diversitate.

CITAT
Editurile mari nu se orientează decât în spații restrânse spre poezie pentru că nu se vinde foarte bine, decât cu nici excepții. Trăiesc din psihologie, nu din angoasele celorlalți ci din capacitatea lor de vindecare.
Cătălin Stanciu, poet

INTERVIU 2

Interviu luat de către Emanuela Istrate și preluat integral de AICI

Interviu cu Cătălin Stanciu, autorul cărții „Deliruri”

by Emanuela Istrate | Nov 22, 2019 | Interviuri, Interviuri Scriitori |

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

C.S. Nu există o întrebare mai grea decât acesta, nu există o provocare mai adâncă decât a afla cine ești cu adevărat. Îmi dau seama că sunt un om al contrastelor, și multă vreme am crezut că nu este în regulă să fie așa, nu-mi aducea împăcare, acceptare și nici tărie, forță de sine. Ei bine, acum știu că întrebarea „Cine sunt eu?” este întrebarea pentru care merită să-ți accepți contrariile, inocența și maturitatea, greșeala și reușita, rădăcinile și coroana, văile adânci și întunecate dar și piscurile de munte care te apropie mai mult de ceruri, de lumile nevăzute, în care soarele este mai aproape decât orice întuneric. Contrariile există pentru a-mi arăta ceea ce este incomplet în mine și pentru a primi cu blândețe și iubire părțile din mine care cer să fie văzute. Aceasta este întrebarea cea mai dificilă pe care o adresez clienților mei aflați în fotoliul, uneori, incomod dar vindecător al privirii în oglinda propriului suflet și cuget. Indiferent de ce descoperi ca răspuns, trăiește-ți viața! Răspunsuri convenționale despre mine le puteți găsi printr-un simplu search pe google. Acum am simțit să spun asta și, de ceva vreme, nu-mi mai pot permite să mă dezic de mine și să ofer altceva decât ceea ce sunt. Cine poate, să primească, să primească și să întoarcă, cine nu, căile nu se opresc aici.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

Scrisul a apărut în singurătate, mi-a însoțit, pentru început singurătățile, apoi tristețile, iubirile și trecerile, mi-a însoțit și punctat, ca pietre de aduceri aminte, viața. Nu am scris din necesitate, nu am scris pentru a mă salva, nu am scris terapeutic, am scris pur și simplu fără a căuta răspunsuri și fără a formula întrebări. Pare puțin credibil?

E.I. Îți mai imaginezi viața fără scris?

C.S. Da, îmi imaginez viața fără scris. Nu mi-o imaginez fără iubire, sub orice formă s-ar contura ea. Nu pot trăi în afara iubirii. Nu exist, în afara ei.

E.I. Care este cartea ta preferată din copilărie?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

C.S. Trebuie să fi fost Winnetou de Karl May, din moment ce chiuleam de la școala primară pentru a o citi.

E.I. Care este cea mai dificilă parte a procesului tău artistic?

C.S. Încercarea de a nu mă cenzura, de a scrie așa cum sângele curge fără a i se dicta. De a scrie așa cum ploaia cade într-un singur sens pentru că asta-i natura ei. Nădăjduiesc și știu, ca într-o bună zi, autocenzura negativă va dispărea. Lucrez la asta, la fel cum lucrez zi de zi la personalitatea mea, pentru ca moștenirea lăsată de cei din jurul meu, apropiați sau mai puțin apropiați, să nu devină și moștenirea mea. Lupta de a fi autentic în fiecare respirație este similară cu lupta de a fi autentic în fiecare literă.

E.I. Ce îți place să faci când nu scrii?

C.S. Mi-ar plăcea să nu fac nimic, să procastrinez la greu, chiar dacă asta are o semnificație negativă. Dar, deocamdată, nu sunt în stare să fac asta, așa că muncesc cel puțin 11-12 ore pe zi. Nu-mi plâng de milă, eu am ales să duc viața aceasta cu bunele și mai puțin plăcutele aspecte ale ei. Dar, zi de zi, învăț să o trăiesc, să iubesc, să mă accept și să accept, să călătoresc ori de câte ori am ocazia, să arăt iubire și să mă iert, mai ales să mă iert, pentru tot ce fac împotriva mea și împotriva a tot ce iubesc. Uneori e simplu, alteori e cumplit de greu.

E.I. Ce crede familia ta despre cărțile tale?

C.S. Nu mi-au vorbit nicio clipă despre vreo carte scrisă de mine, nu au fost la vreo lansarea sau vreun eveniment cultural organizat de mine din 2007 și până acum, de când mă ocup constant ori mai puțin constant de tot ce înseamnă literatură. Am fost surprins că unii membrii din familia extinsă mi-au cumpărat cărțile, dar nu mi-au oferit un feedback și nici nu l-am cerut. E un soi de sfială pe care nu o înțeleg, dar nici nu încerc să ridic bariera.

E.I. Care a fost unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri pe care le-ai învățat în crearea cărților?

C.S. Cred că cel mai important lucru a fost să-mi permit să fiu vulnerabil, să nu mă ascund în spatele cuvintelor ci să mă arăt prin intermediul lor. O importantă lecție de asumare, așa cum sunt toate cărțile mele de până acum și toate cele care vor urma. Între utopie și realitate sunt tot eu, nu e nimeni altcineva, nu sunt sub personalitățile mele ce vor să-și strige existența, sunt tot eu, un întreg format din mai multe bucăți rupte, relipite, reclădite sau nou născute care se așează în a fi un sine.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

C.S. Scriu pe blogul personal, pe site-ul profesional al cabinetului psihologic și, din când în când pe pagina de facebook. Am primit vești, că unele dintre cărțile mele se găsesc prin mai multe librării din țară, nu doar în Brașov (Librăria „Humanitas”, unde Mihail Vakulovski este mai mult decât o inimă și Librăria „St.O.Iosif”) ci și în București, Cluj-Napoca sau Timișoara. Dar, cel mai ușor cărțile-mi sunt găsite pe internet, minunatul Libris.ro găzduindu-mi ultimele trei cărți.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

C.S. Dragilor, aflați cine sunteți cu adevărat și trăiți-vă viața pe care o doriți, nu pe ce cea care v-au programat-o ceilalți, fie ei părinți, iubiți(e) sau orice ar fi. Fiți voi înșivă și nu vă rușinați de ceea ce sunteți. Fiți liberi și asumați!