Zăvoi -1756 și 1763 – Harta Iosefină

Zăvoi -1756 și 1763 – Harta Iosefină

Josephinische_Landaufnahme_pg232Despre Harta Iosefină
Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme), denumită și „Prima ridicare topografică”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic. Cele 3589 planșe inițiale, desenate și colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secțiuni. Au fost denumite după Iosif al II-lea, împărat romano-german. În prezent sunt păstrate în Arhiva de război (Kriegsarchiv) a Arhivelor de stat ale Austriei.

Istoric

Realizarea hărților a avut o motivație militară. În timpul Războiul de Șapte Ani, dus între 1756 și 1763, trupele austriece au simțit acut lipsa unor hărți precise. Ca urmare feldmareșalul Daun i-a propus suveranei Maria Theresia, în 1764, să ordone ofițerilor din Statul Major General să cartografieze unitar toate țările componente ale Imperiului. Până la această dată, realizarea hărților era atribuțiunea proprietarilor funciari, care comandau hărți ale proprietăților lor. În data de 13 mai 1764, după ce a primit încuviițarea suveranei, Consiliul de război (Hofkriegsrat) a dat ordinele de începere a primei ridicări topografice generale. Lucrările au început în Boemia și Moravia.
Ridicarea topografică iozefină, începută sub domnia Mariei Theresia, a fost terminată sub cea a lui Iosif al II-lea, Împărat romano-german. Hărțile erau desenate de mână și erau făcute la scara de 1 țol vienez : 400 klafteri vienezi (ceea ce corespunde aproximativ cu scara de 1:28.800). Variațiile de altitudine erau redate prin hașuri și nu prin curbe de nivel.
Având la bază aceste ridicări topografice, s-au confecționat hărți la scara de aproximativ 1:115.200. Și acest set este considerat ca fiind parte din Josephinische Landesaufnahme.
Nu s-a făcut ridicarea topografică în Tirol, deoarece exista deja lucrarea cartografică Atlas Tyrolensis, realizată de cartografii Anich și Blasius Hueber în anul 1774, la scara de 1:103.800.
În final, ridicarea topografică iozefină a avut ca rezultat peste 4000 de planșe, realizate în perioada 1764 – 1785. O parte din ele reprezintă Transilvania. Ulterior, până în 1806, s-au realizat și alte planșe cu teritoriile din sud-vestul Germaniei, porțiuni mici din ElvețiaFranța și Veneția.
Inițial, setul de hărți a existat în numai două exemplare, unul pentru împărat și celălalt pentru conducerea militară. Ambele au fost ținute secrete.
În funcție de talentul celor care le-au realizat, planșele diferă calitativ, atât grafic cât și tehnic. Neavând o bază de măsurare comună (triangulație), planșele nu pot fi asamblate într-o hartă mare.
În 1807, au fost înlocuite prin ridicarea topografică realizată în timpul lui Francisc I al Austriei , denumită „Ridicarea topografică franciscană” (Franziszeische Landesaufnahme).
Mai multe citiți aici


Înserare III – Cătălin Flavius Stanciu

Mă cuprinde înserarea
şi este mult prea frig în odaia
ta mică
stau ghemuit şi-mi plâng
sângele ce curge prin
vene
Închide odată fereastra
sau mai bine deschide-o
scârţâind în noapte
să pot urla în voie la lună
ca un lup
Să te chem apoi pe nume
şi să-ţi şterg mirarea
pe buze
Prin existenţă un nebun
se preumblă desculţ
„Eu ştiu că Dumnezeu
nu a murit!”
Poem publicat în
Cătălin Stanciu – „Ceartă cu îngeri”, Editura Pastel, Braşov, 2007


Despre trecut…

Nu pot vorbi despre trecut decât într-un context profund personal şi legat de întâmplări mereu vii. Se poate întâmpla ca un om care te cunoaşte foarte bine, care rezonează lăuntric cu fiinţa ta, stiindu-ţi canalele făcute de cârtiţa ce sapă adânc căi din sufletul tău spre afară, să simtă să vorbească în locul tău.
Asta s-o întâmplat deunăzi, când cineva o postat pe un blog, sub anonimat lucruri stiute de la mine şi care spuse par ca fiind vorbite de mine.
Să iei asta ca un lucru pozitiv, că există oameni cărora le pasă de tine, însă aspectul negativ este acela că, deşi cu bune intenţii, au călcat peste tăcerea şi dorinţa ta de discreţie. Dar nu-i nimic, căci era adevărat ce a spus, doar că a dat o conotaţie uşor jignitoare faţă de proprietarul blogului şi implicit faţă de mine presupusul „grăitor” de pe blog.
Iertarea celui ce a greşit e condiţia eliberatoare, la fel ca şi asumarea trecutului. Căci despre asta era vorba, despre trecut. Reîntoarcerea spre ceea ce a fost este, fără tăgadă, o reîntoarcere spre tine, o regăsire a ceea ce ai fost şi eşti, în acelaşi timp, pentru că porţi cu tine trecutul. Negura sau lumina lui este la timpul prezent, este înfiinţare şi nici pe departe ce a fost să fie. De aceea, nu eşti fără a fi fost, si nu vei fi fără a fi fost.
Eşti doar fiind din ceea a fost ce este şi vei fi din ce a fost ce este.


BLOG

Program

0737679677
Luni - Vineri:
16,30 - 21,30

Newsletter

Abonează-te și fii în permanentă legătură cu noi: