Psihologie și poezie
Dacă mă scuturi de rotunjimea umerilor de mă arunci în adâncuri și-n porțile cerului de dai cu mine de înaltul căzut al muntelui și de alge, . Nu va mai rămâne din mine decât o fărâmă de cenușă ce ți se va scurge printre crăpăturile palmelor mirodenii ca într-o tornadă de neliniște și iubire. .… Citește în continuare Poem depresivo-bordeline
Nu de puține ori ne găsim ancore în ceilalți, cu preponderență în iubit(ă), în partenerul de cuplu. Facem copii pentru a stabiliza un cuplu, pentru „a ne simți împliniți”, etc și ne trezim târziu că nu am făcut lucrul acesta în „sine” ci „pentru că”. În fapt, suntem în derivă și căutăm stabilitatea în afara… Citește în continuare Ancorele năvod devin rădăcini în adâncul mării.