Dacă nu ar fi acum printre denomii săi, Freud ar fi cel mai fericit contemporan al nostru. I-ar da cu libidoul peste nas lui Jung de s-ar retrage nevrotic în arhietipurile sale.
Ai impresia că din ce în ce mai pregnant, totul se învârte în jurul sexului și a expunerii sexuale. Câmpul de vânătoare devine din ce în ce mai aprig iar vânatul din ce în ce mai numeros și variat. Criza identității individuale și cea de cuplu a dus la o preocupare excesivă față de un aspect absolut firesc și natural al stării umane. S-a ajuns ca prin exploatarea socială și comercială a sexualității să privești omul ca pe un obiect de uz personal, ușor de aruncat spre reciclare și refolosință. Să fie oare dezamagirea faptului că iubirea nu mai este o valoare intrinsecă?
Obsesia sexualității este un produs comercial, un produs industrial ce a speculat la maxim un substrat instinctiv general uman. Nu totul ține de Freud, Kinsey și ulterior de mișcarea flower power, feminism, industria pornografică și homosexualitate. La rândul lor acestea au întărit contrariul în principal cele din mediile religioase, conservatoare și tradiționale, de a apărare a familiei.
Nici măcar astea nu mă întristează pe cât o face războiul femeilor cu a femeilor. Așezarea lor în transee. Femeile fidele victime ale infidelității soților atrași invariabil de expunerea și disponibilitatea celorlalte făpturi deloc diafane. Femeia cazonă și pudică ce dă cu săgeți în femeia amazoană privită ca frivolă și expusă, dezvelită vestimentar, cu gene lungi ce atrage bărbații în dormitor.
Obsesia sexualității a dus la obsesia fidelității. Am ajuns să cred că nu infidelitatea desparte ci obsesia fidelității.