Ieri, 2 iunie 2015, la Brașov, la mansarda Casei Băiulescu, Grupul nostru de litere-sunete-și-culori ”Caii verzi de pe pereți”, prin vocea, interpretarea actoricească și cântările lui Zoltan Octavian Butuc, l-am găzduit pe I. D. Sîrbu și ale sale vechi povestiri minerești.
Este de înțeles de ce Valea Jiului este asociată cu mineriade și brute sub chip de mineri, însă o altă realitate merită dezvăluită. E greu să te lupți cu stereotipiile sociale, dar Valea Jiului nu a fost mereu o Vale a Plângerii, chiar dacă truda și suferința este indisolubil legată de ea, la fel cum cărbunele și Parângul au fost aici înainte ca omul să pășească pe cărările și galeriile ei.
”Vechile povestiri minerești” readuc în mintea noastră ortaci onești, hotărâți, drepți și fără spinări și capete plecate. Rachiul, cârciuma și familia sunt motive suficiente pentru care merită să ieși la lumină și să celebrezi viața. Până și Sf. Petru devenit petrilean, din târnaț, privește spre Parâng, spre cei cinci copii ai săi și așteaptă ignatul să-i facă de petrecanie porcului cel gras – apoi să dreagă slănina cu un pahar de rachiu. Colonia de la Petrila nu e un demers ce se va acoperi sub praf de huilă și uitare. Cetațenii coloniei nu sunt doar niște simplii visători. ”Vechi povestiri minerești” ne oferă o alternativă, un alt mod de a privi Valea Jiului. Zoltan Butuc prin talentul său, printr-o abordare muzicală și interpretativă inedită a readus aerul și farmecul petrilean de odinioară.
Pe lângă Ion Barbu, Valea Jiului are oameni de cultură importanți: Ion Hirghiduș, Valeriu Butulescu, Dumitru Velea, Marian Boboc, Gilbert Danco, sunt doar câteva nume care îmi vin acum în minte. Valea Jiului merită și altfel cunoscută. Poate e firesc pentru noi cei care avem o legătură cu Valea să-l prețuim de I.D. Sîrbu – însă asta nu scuză neștiința și lipsa de interes a celor din jur. E bine de știut că I.D.Sîrbu a fost omul de la care Marin Preda a clădit un personaj, de poveste și povestit – Victor Petrini – din ”Cel mai iubit dintre pământeni”. Tragismul și demnitatea lui I.D. Sîrbu (cu derapajele firești) sunt repere existențiale.
Mulțumesc, Zoltan Octavian Butuc pentru reîntâlnirea cu I.D. Sîrbu!
P.S. Cu regretul că tocmai acum m-am găsit și eu să uit aparatul foto, vă ofer câteva fotografii slabe d.p.d.v. calitativ însă, grozave din punct de vedere emoțional.
Despre "vechi povestiri minerești"
E bine ca a fost, ca s-a deschis o poarta.
S-a deschis poarta și am intrat în galeriile huilei și a povestirilor lui I.D. Sîrbu. Pentru mine a fost o bucurie să întâlnesc în Brașov lucruri dragi din Valea Jiului.