Libertatea religioasă, de aparteneță sexuală, etnică sau de orice natură este pe un loc secund. Apartența la respect și bun simț este primordială. Ceea ce a făcut Franța prin a-l propune pe Laurent Stefanini ca ambasador la Vatican, le încalcă pe ambele. Să propui un ambasador de orientare homosexuală într-un stat eminamente religios este o lipsă a democrației și a simțului rațional. „Laurent Stefanini este unul dintre cei mai buni diplomați ai noștri, acesta este motivul numirii”, a precizat Palatul Elysée. Atitudinea papei Francisc, de a refuza propunerea, este absolut firească.
A specula toleranța sa față de homosexuali este un șantaj mediatic. Papa Francisc spunea «Dacă o persoană este gay şi îl caută pe Domnul cu bunăcredinţă, cine sunt eu ca să-l judec?» dar asta nu înseamnă renunțarea la propriile valori. Cine consideră acest fapt ca fiind discriminator face un sofism. Tot ce înseamnă religie e legat de compatibilitate sufletească și dogmatică, evident, într-o oarecare măsură sau poate chiar în bună măsură, subiectivă. Apartenența religioasă este „voluntară” și facultativă bazându-se pe principii clar reglementate dogmatic. Este un sofism să spui că a fost discriminat din moment ce Franța îl consideră cel mai bun reprezentant al său și cel mai bun cunoscător al Vaticanului dintre francezi. Cu siguranță, sunt mulți care vor contesta și vor ataca decizia Papei. Ce ne facem cu credințele și convingerile noastre? Respectul înseamnă acceptarea persoanei, însă acest fapt nu presupune și aderarea la acele principii. Franța a greșit forțând nota. Francois Holland, ca prim reprezentant al Franței, și-a arătat indecența și lipsa bunului simț democratic. În creștinism nu există democrație ci teocrație.
Un punct de vedere absolut personal și empiric este legat de faptul că ceea ce contează acum în biserici este ceea ce se crede despre Dumnezeu, nu ceea ce reprezintă El. Cu atât mai mult atitudinea Pontifului este firească. În biserica vizibilă nu mai este loc de oameni reali ci de măști sau marionete ale propriilor unghiere ascunse și întunecate. Acesta este un alt motiv pentru care decizia mea de a rămâne neconfesional este de neclintit. Consider că apartenența la o denominațiune creștină care acceptă principiile clasice nu este atât de importantă. Orice tip de prozelitism religios îmi displace teribil pentru că a crede nu înseamnă și a te alinia unui crez denominațional. Crezul evanghelic transcede dogmele.