Alejandra
lui Ernesto Sabato
Când te-ating, în tine se naște o biserică
cu clopote moi, umede, oarbe
Când te-ating, o altă biserică moare în mine.
Aici e cetatea,
aici gloria ce cade în genunchi și se roagă.
Pâine te fac și te mănânc. Vinul tu-l bei.
Bătrâne, care treci prin nori ca un Lear,
femeia-i dulce sub limbă, vara-i răcoare,
poartă primejdii în ea cât o sută.
Adaugă sâni răzvrătiți și cicoare.
Timpul e tot mai subțire în mine.
Otravă dulce, spinii sângelui ei m-au cuprins,
fesele coapte de noapte, buzele cu gust de coniac.
Mi s-a scurs printre mâini frumusețea,
celei ce-a fost curgere-n mine.
Ce-am aflat e biserică cu clopote moi,
ce-am pierdut, nu mai știu.
Poemul face parte din volumul: ”Aferim” apărut la editura EIKON