articol preluat integral din ziarul financiar
http://www.zf.ro/companii/de-ce-sunt-atat-de-scumpe-cartile-in-romania-9750764
CU UN SALARIU minim pe economie de 8,7 ori mai mic decât cel din Franţa, românii trebuie să plătească pentru o carte doar de două ori mai puţin decât francezii. Raportat la salariul minim, în România preţul unei cărţi este mai mare şi decât cel al cărţilor din Spania, Marea Britanie şi alte state europene.
Cartea „Cimitirul din Praga”, scrisă de Umberto Eco, una din cele mai citite cărţi în 2011 cu aproape 15.000 de exemplare vândute, se vinde online cu 49,9 lei (11 euro) în România, un preţ cu circa 40% mai mic deât în Marea Britanie şi de două ori mai mic decât în Spania sau Franţa, în condiţiile în care salariul mediu în România este de 7,5 ori mai mic decât în Marea Britanie, de 4,6 ori mai mic decât în Spania şi de 8,7 ori mai mic decât în Franţa.
„Ar fi cam mult de explicat de ce cărţile sunt scumpe, dar principala cauză este că preţul depinde în mod decisiv de tiraj (atât costurile de editare, cât şi cele de tipărire). În plus, pentru traduceri se adaugă costurile de traducere.
Comparaţia cu amazon.com nu este relevantă deoarece în SUA nu există TVA, ci doar o taxă modică de vânzare. România are TVA de 9% la carte. În plus, în România mai există o taxă suplimentară, unică în lume, de 2% – timbrul literar perceput de USR (Uniunea Scriitorilor din România) pentru cărţi de literatură, memorialistică, traduceri”, spune Silviu Lupescu, directorul general al editurii Polirom.
9% TVA la cărţi în România, zero în Marea Britanie
Dacă în Franţa, un tiraj mediu este de circa 8.000-10.000 exemplare, în România este de sub 2.000 de exemplare.
„Toate cheltuielile depind, cum vă spuneam, de tiraj”, spune Lupescu. La un tiraj mai mic costul unei cărţi este mai mare, în timp ce dacă se publică foarte multe exemplare costul este mai redus.
Şi TVA la cărţi în România este mai mare, 9%, comparativ cu 7% în Franţa, 4% în Spania şi zero în Marea Britanie.
El susţine că din preţul unei cărţi de pe raftul unei librării circa 20% reprezintă costurile de editare, între 15% şi 20% costurile cu hârtia şi tiparul, între 8% şi 12% reprezintă costurile cu drepturile de autor, iar rabatul comercial ajunge şi la 40%. Reprezentantul Polirom mai adaugă că profitul editurilor este modic şi se realizează doar după circa un an în situaţia improbabilă în care se vinde 100% din tiraj.
Pentru cărţile publicate în tiraje mari (ediţii mass-market), cum ar fi colecţ ia Top 10 de la Polirom, preţul mediu este de 3,9 euro, mai mic decât în Europa, unde preţul mediu este de 4-5 euro, potrivit lui Silviu Lupescu.
Ana, o cititoare a ZF, spune într-un comentariu lăsat pe site la un articol despre cele mai bine vândute cărţi, că a fost anul trecut la un târg de carte într-un orăşel din Belgia, de unde a cumpărat cărţi de calitate la 1,95 de euro pentru copilul ei şi de 5 euro pentru adulţi. „Editurile erau venite la târg cu cutii întregi de cărţi, iar cititorii plecau fiecare cu câte o cutie plină de diverse cărţi. Anul acesta am fost la recent încheiatul târg de carte din Braşov (în martie) şi am fost foarte dezamăgită. Abia am putut găsi ceva cât de cât de calitate pentru copil la preţul de 20 de lei”, comenta ea.
Un alt cititor afirma că este firesc ca la târguri de carte să se aplice reduceri masive şi că asta se întâmplă şi la noi. „Nu cred că este vorba de preţul care opreşte românul de la citit, ci de obiceiul de consum. După Revoluţie situaţia s-a schimbat: zecile de canale TV şi rata de penetrare a internetului similară cu cea din Occident, alături de supremaţia banilor versus educaţie ne-au adus aici. Aşa cum ne sunt trataţ i profesorii, aşa sunt privite şi cărţile”, afirma el.
Andrei, tot un cititor al ZF, spunea pe site-ul www.zf.ro, într-un comentariu, că în opinia lui preţul cărtilor în România este comparabil cu preţul cărţilor în străinătate. Dacă raportat la salariul mediu/minim cărţile ar fi avut acelaşi preţ, atunci comparaţia ar fi avut sens. Drept urmare şi editurile se fac vinovate de consumul redus de carte, este de părere el.
„După 1990, cărţile au devenit extrem de scumpe, de aia nu se vând. De parcă nu am avea celuloză. Pădurile se taie şi se vând la export şi românul se îndobitoceşte. Mai mult, francezii au negociat cu UE neinterzicerea subvenţ iilor pentru produse culturale (subvenţie numită „excepţia culturală”) . De aceea sunt ieftine cărţile la ei. De ce românul cumpără cărţi digitale şi nu pe hârtie ? Acolo unde sunt drepturi de autor incluse în preţul cărţii, ok, dar sunt şi autori decedaţi, pentru care drepturile sunt mici, iar preţurile cărţilor tot mari”, spune într-un comentariu un alt cititor