Mă cuprinde înserarea
şi este mult prea frig în odaia
ta mică
stau ghemuit şi-mi plâng
sângele ce curge prin
vene
Închide odată fereastra
sau mai bine deschide-o
scârţâind în noapte
să pot urla în voie la lună
ca un lup
Să te chem apoi pe nume
şi să-ţi şterg mirarea
pe buze
Prin existenţă un nebun
se preumblă desculţ
„Eu ştiu că Dumnezeu
nu a murit!”
Poem publicat în
Cătălin Stanciu – „Ceartă cu îngeri”, Editura Pastel, Braşov, 2007
Înserare III – Cătălin Flavius Stanciu
