Iata deci, marea
şi pietrele albe
despre care adeseori
îţi scriam…
Ce sunt ele acum
decât anii trecuti,
risipiţi pe câmpul iluziei?!
Ce sunt ele acum
decât vara aceea
îmgropată în noi
când aşteptam
pe digul de foc
să se facă odată
lumină!