religie

Crede şi nu cerceta

Nu de putine ori această expresie este atribuită Bibliei! Biblia şi implicit D-zeu ar pretinde că trebuie să crezi fără să cercetezi, să crezi orbeşte fără să-şi foloseşti creierul. Din această idee ar reiesi că pentru a fi creştin ar ănsemna să-ţi laşi creierul în altă parte când intri în contact cu D-zeu, cu Biblia si cu biserica, indiferent de forma religioasă pe care aceasta o imbracă! Dumnezeu nu ar avea nevoie de ratiunea noastră atunci când face apel la credinţă.
Niciunde în Sfânta Scriptură nu veţi întâlni această sintagmă. Ea este atribuită apriori Bibliei şi a devenit in timp un postulat. Lucrurile stau invers, potrivit ar fi sa spunem CERCETEAZĂ ŞI CREDE ! Matei 7 cu 7 “Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide”
Un episod care intareste ideea ca invatatura biblica pe care o promulgau apostolii nu era primita fara cercetare este cel relatat in Faptele Apostolilor!
Faptele apostolilor 17:10 – 14 “Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut. Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.”
In Evanghelii este consemnat un eveniment care constrazice total opinia “crede si nu cerceta”. Atunci cand Hristos se arata ucenicilor dupa inviere, unul dintre ei nu crede pana nu are dovada fizica a mortii. Ca sa crezi in inviere trebuie sa fii convins ca cel inviat a fast mort mai dinainte. Cum Isus a fost rastignit, corpul acestuia trebuia sa poarte urmele chinului sau fizic. Toma a cerut dovezi pe baza simturilor, el a vrut sa vada si sa atinga. Cu alte cuvinte a vrut sa cerceteze, si a primit ceea ce cauta, pentru ca Cel Inviat poate fi vazut, auzit si atins!
Ioan 20:24 – 28 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isis. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isis erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
CAND ISUS A INVIAT NU A SPUS, CREDE SI NU CERCETA CI “ADU-TI DEGETUL INCOACE, SI UITA-TE LA MAINILE MELE SI ADU-TI MANA, SI PUNE-O IN COASTA MEA”. Nu a cerut sa creada intr-o “fantoma” ci a oferit dovada de care Toma avea nevoie sa creada!
Si nu puşine au fost prilejurile în care Isus le-a cerut ucenicilor sa cerceteze, sa vada, sa priceapa ca sa fie absolut convinsi de invierea Sa, de natura Sa transcedentala, dumnezeiasca si de rolul mesianic al venirii sale. Dumnezeu ne da semne pentru toate capacitatile noastre rationale, ale simturilor (perceptiilor si senzatiilor) si sufletesti pentru a intelege si crede, pentru a cerceta si crede, pentru a aprofunda, a trai si a crede!
Dar sa vedem de unde a venit aceasta expresie. Ea a fost folosita de catre filosoful Celsus, unul dintre primii opozanti ai crestinismului primar al secolului al II-lea care-i acuza pe crestini ca ar fi uzitat de ea pentru ai convinge pe oamenii simpli sa adere la crestinism. Filosofia sa a fost combatuta de catre Origen in lucrarea sa “Contra Celsus”.
Mai important decat orice este asocierea acestei expresii cu gandirea scolastica. Un element semnificativ care a dus a iluminism a fost si acest “crede si nu cerceta”. Dar Biblia este mai umanista decat suntem pregatiti sa acceptam. Pentru ca Biblia are in centrul sau deopotriva pe Dumnezeu si pe om.
Credinta crestina nu este una restrictiva. In ciuda aparentelor libertatea de alegere, in ceea ce priveste faptele, este deplina. Interdictia nu exista in sensul legalist, constrangator. Apare o “cenzurare” (sa folosesc acest termen) a faptelor numai dupa cunoastere, prin interiorizarea credintei si asumarea deplina si rationala a ceea ce devine convingere. Acest lucru nu mi este o cenzurare ci este vorba de o schimbare interioara bazata pe dragoste, pe acceptarea si asumarea a ceea ce crezi. Un crez care devine un mod de viata. Versetele de mai jos sunt cat se poate de explicite si nu cred ca mai sunt necesare comentarii suplimentare
1 Tesaloniceni 5:21 Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.
1 Corinteni 6:12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.
1 Corinteni 10:23 Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
Pe nedrept acest “crede si nu cerceta” este atribuit Bibliei. Nu e cazul sa luam empiric totul, iar cei care vor sa creada in urma cercetarii sa citeasca Scriptura si sa se convinga singuri.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *