Dan Puric se vrea a fi un misionar, un apologet ortodox, sau asa cum o spune chiar el, misiunea lui este sa mature poteca spre biserica. Se vede o voce care urla intr-o Romanie care-si pierde identitatea.
O astfel de voce se vrea auzita si urmata. Inzestrarea lui nativa rafinata prin ani de spectacole si sudoare, face din el un orator placut si convingator. Vine cu marele atu al notorietatii care-i confera credibilitate chiar daca subiectele abordate sunt religioase si care doresc sa intareasca sau sa nasca in tinerii romani, indeobste, constiinta identitatii de neam si credinta ortodoxa.
E prima data cand merg la o conferinta a lui. De aceasta data sustinuta pe tema martiriului, la Teatrul „Sica Alexandrescu”. Nu pot sa nu remarc, pe langa farmecul actoricesc si cel oratoric, o repetare a acelorasi teme si „citate” din conferintele anterioare. Probabil ca nu din ideea ca „repetitia este mama invatarii” – sau mai degraba a invatarii celorlalti – este cea care duce la o repetare. Faptul ca se repeta poate insemna ca ESTE UN ACTOR CARE SI-A INVATAT SI-SI JOACA BINE ROLUL. Mai multe reprezentatii…Insa nu nuantez acest subiect. Un minus al discursului sau, este apelul la teme filosofice si moral crestine, care raman neexploatate suficient. Nu sunt gustate si din a caror bunatate spirituala, duhovniceasca nu te saturi indeajuns. Discursul religios, nu are savoare, nu are mana cereasca, nu deschide poarta Raiului.
Apelul la aforisme foarte cunoscute, la oameni de cultura, filosofi (anticii greci si filosfii romani – in special) si sfinti romani, cu precadere, este laudabila, dar analiza gandirii acestora este usor superficiala. Probabil si faptul ca discursul sau se doreste a fii de masa, ori e ceea ce spunea Plesu, ca „citeaza mai mult decat citeste”. Parafrazarea este uneori abuziva, iar faptul ca vorbeste in termeni de eu si voi – denota o constiinta de sine puternica, dar nu o empatizare ci o separare de ceilalti, situarea pe un nivel superior, care, firesc, nu va fi recunoscut public pentru ca-si pierde auditoriul care nu se va mai simti valorizat si nici respectat. Eu initiatul, eu cel care m-am luminat si nu ma mai las inselat, cel care CUNOASTE si voi ceilalti care sa ajungeti la cunoastere, iar eu va matur poteca spre biserica, poteca spre D-zeu.
Cu toate aceste neajunsuri, atitudinea lui este extrem de importanta si binevenita intr-o Romanie apasata de nevoi materiale. Este incurajatoare o astfel de voce pentru tinerii romani si pentru intelectuali. Intoarcerea la esenta, intoarcerea cu fata spre Fata lui D-zeu (pentru ca Dumnezeu nu sta niciodata cu „spatele” spre noi) ca modalitate de cultivare a binelui creator din noi. Privirea spre Dumnezeul mantuitor si spre martiriul lui. Un intelectual, un artist, un actor recunoaste in El menirea umanitatii. Aducerea intelectualilor, a oamenilor de cultura spre Dumnezeu, spre religios, spre Biserica. Modelul lui poate fi uramt si de alti romani cunoscuti,insa e greu de gasit un om de notorietatea lui care sa aiba acelasi tip de discurs, insa poate incuraja grupuri care sa-si asume deschis identitatea crestina si nationala. Prefer un Dan Puric oricarui ultranationalist, ultaraortodox pentru discursul sau este echilibrat, nu e sovin si intolerant religios fata de ceilalti crestini.
Aplauzele tinerilor liceeni au fost scurte, la final de conferinta. Un public tanar este un public dificil, un public de adolescenti este greu de tinut in „mana” apropae doua ore si cu toate acestea nu au fost 20 de tineri din 700 care sa paraseasca sala inainte de finalul conferintei. Un public mai in varsta, este un public ce tinde sa fie mai putin sever, tinde sa devina mai putin sever cu numele mari si ofera aplauze si dintr-o coparticipare pe tipul de gandire: daca particip la discursul unui om valoros, ma fac partas valorii lui – eu insumi sunt valoros si-mi ofer si mie cu generozitate aplaudele.
Departe de a atinge rafinamentul si profunzimea lui Vulcanescu ori Tutea, Dan Puric se vrea pe acelasi drum, continuator si orator al identitatii romanesti, o voce ce poate trezi constiinte.
Matur poteca spe biserica
