Bisericile de azi devin cladiri cu pereti reci si din ce in ce mai inguste. Nu in sensul de carare ci de interese. Cu zambetul pe buze, cuvantari de clowni, parca alungati din familii si care-si exercita autoritatea spirituala de pe tronul sub forma de amvon. Mai nou, comitete ce devin inlocuitoarele lui D-zeu pe pamant, care sustin ca trebuie dat lui D-zeu ceea ce este al lui D-zeu, dar de fapt nu fac altceva decat sa-si dea lor insisi ce e al lor, ce e de „drept” al lor, prin vot democratic – prin urmare sa dea cezarului ce e al cezarului, nu lui D-zeu. Se vorbeste ca in biserica nu e vorba de democratie ci de teocratie, dar e mai degraba o teocratie „ezoterica” la care au acces initiatii. Initiati in arta manipularii.
Biserica este o institutie, pretinde drepturi pe care le are o institutie asupra credinciosilor, dar exercita un holocaust spiritual prin a da manuale de indreptare si interpretare pe care nici ei nu le respecta si le „reinterpreteaza” dupa autoritatea deja data.
Biserici cu camarute – „bisericute” ce se cred elitiste, ignorante si cu iz de gasca. Anarhia spirituala a departamentelor de tineret, aroganta si barfa de dragul de a barfii . Luari de atitudine revendicative fara a aduce nimic pozitiv…nihilismul reinvie sub cupola bisericii.
La fel de adevarat este ca aparteneta la un grup religios este o optiune personala si benefica. Statutul de membru este unul benevol iar daca nu poti sa accepti doctrina oficiala a bisericii dar mai ales traditia si regulile nescrise esti liber sa pleci purtand doar oprobiul unei comunitati autosuficiente!
In acest context, tentatia lupului singuratic, devine rugul aprins.
P.S. Vad ca sunt reactii! Urmeaza adunare administrativa?
Cuvantari de clowni
