Dupa o perioada grea si istovitoare, cu scaderi crunte de salariu, cu persoane care nu prea inteleg onestitatea sau colegialitatea, concediul vine ca un colac de salvare. Nu-ti ofera mare lucru, nu te scapa de rechinii din adanc, dar cel putin, nu te scufunzi!
Pentru ca mereu am evitat sa merg cu cei de la biserica, pe o perioada mai lunga, in alte comunitati, am decis sa fac lucrul asta, ce-i drept, mai mult cu dorinta, de a-i oferi o bucurie sotiei mele. Pe langa latura religioasa, sper sa vizitam si cateva obiective turistice din zona Neamtului sau pe drumul dintre Brasov si Piatra Neamt! In special manastirile din zona, Agapia, Varatec, dar si obiective istorice cum ar fi Cetatea Neamtului!
No, oricum ar fi, voi privi totul si ca un jurnal de calatorie. Nu sunt un om prea sociabil, nu sunt un mizantrop, prefer insa, singuratatea unui tumult de oameni!
Mai mult decat orice, cel mai tare astept sa merg acasa, la Zavoi. Poate vom face un tur al Tarii Hategului si sa urcam in Retezat! Imi este dor sa reintalnesc Retezatul, Cabana Pietrele (unde am urcat de 8-9 ori, dar nu in ultimii 7-8 ani). Sa simt iar apa rece a Galesului, sa urlu din varful Papusa sau de pe varful Retezat sa caut in departare Zavoiul. Oricum o sa dorm de numa si o sa ma scald in Galdau, o sa merg descult pe ulita, si o sa joc fotbal in izlaz. Si inca ceva…o sa prind pastravi cu mana. Anul trecut, a fost singura data de dupa 91-92 cand nu am mers la prins pastravi cu mana. Nu-mi place sa pescuiesc cu undita, nu-mi place deloc! Sub bolovani, pe rau, mai nimeresti o broasca, un piscar sau si mai frumos, un rac sau un sarpe…
No, sa vedem ce-o iesi!
Concediu…
