In general, oamenii au tendinta sa-i condamne pe cei care se sinucid, cel putin pe principiul ca nimeni nu-si da viata singur si nimeni nu are dreptul sa si-o ia singur! EI AS!!! Factorul religios este important aici – ca in atatea aspecte ale vietii – exemplul lui Iuda, al refuzului nemuririi si primirii vietii vesnice prin iertare, a marcat un intreg mod de a gandi in lumea crestina, sau mai degraba geografic crestina.
Poate ca cei care nu mai pot calatori nu reusesc sa vada tot cerul ci doar trei sferturi de cer! Poate asa e, vorba versului, in loc sa priveasca trei sferturi spre cer si una spre huma, privesc invers, spre huma, spre noroi si durere nu spre Cer. Credeti ca D-zeu priveste cu dispret spre neputinta lor, ca-i paraseste, ca pune granita cerului? Imi veti spune un om ce-l are pe D-zeu nu se sinucide pentru ca are Viata! EI AS!
Sinuciderea e glasul de ajutor urlat in pustiu, in pustiul familiei, in pustiul inimii, in desertul crud al neputintei. Renuntarea e mai adanca decat puterea pe care ar trebui sa o ai ca si parinte, ca iubit, ca sot, ca fiu…si de aceea nu e o alegere. Depresia este o boala, nu o alegere.
Sa nu poti sa arunci desagii in prapastie ci sa-i lasi pe cararea pe care ar trebui sa pasesti, sa fii atras de hau, lacul ce clipoceste in adanc sa te vrajeasca, ci haul sa te atraga si sa-l preferi haosului din viata. Oricum ar fi este suferinta, neputinta, durere! E simplu sa-i condami si sa-i consideri bolnavi psihici, oameni slabi, ratati sau alte cele. Sunt doar flori ce-si lasa „bagajul cu amintiri pe ultimul peron” al vietii. Ce tren sa mai astepti? Ai bilet in buzunar sau loc rezervat in camara fericirii? Ti-a strecurat cineva in causul palmei mireasma vietii? Daca nu puteti privi cu regret spre ei, macar aveti decenta de a nu rosti nimic! Scuzati, voi ati trecut prin atatea greutati in viata si ati continuat, nu ati renuntat! Voi nu sunteti niste ratati ca si ei!
Cine sunt cei ratati? Cei care renunta la tot sau cei care nici macar nu pot sa inteleaga o persoana ce-si taraste picioarele de lut sprijinit in carje, cine are sufletul patat??? Judecati ca niste hiene ce se hranesc cu lesuri, cu suferinta altora! Vedeti candoare in jurul vostru? Nu intelegeti nicio generatie in blugi, niciun copil cu un cercel agatat de spranceana, nu intelegeti cei osteniti pe drumul vietii. Va pasa …sigur ca va pasa, va place sa spuneti asta, guri mirositoare a puroi! Cititi Cancan, dati click pe Click si sorbiti nefericirea altora!
Pofta buna, infulecati lesul putret si considerati-va duiosi si fericiti!
Sinucidere…
Cel mai mare ratat este cel care a pierdut mintuirea. Ce cred eu, tu, altul despre cel care s-a sinucis nu mai conteaza, decit ca incercare de a-i scapa pe altii de la un destin ratat.
Dincolo de semnificatia soteriologica, eu ma refeream la atitudinea pe care o au cei mai multi, cei care se autoindreptatesc. La urma urmei ,este vorba de lipsa de decenta cu care sunt privite asftel de situatii.